Când vorbim despre Luna, si cum de este ea acolo unde este, trebuie sa amintim teoriile care au încercat sa explice formarea „satelitului” nostru. Ele sunt grupate, asa cum le aminteste prof. univ. dr. Iuliana Armas, în patru categorii. Practic, nici una dintre ipoteze nu explica în mod satisfacator prezenta Lunii alaturi de Terra, acest lucru ramânând în continuare un mister (atât pot oamenii de „stiinta” care, în rest, vor sa ne convinga cu zel ca ei sunt în posesia adevarului legat de însasi nasterea Universului!).
O prima ipoteza, cea a desprinderii Lunii din Pamânt a fost formulata în 1879 de George Darwin (cel de al doilea fiu din cei zece ai celebrului Charles Darwin). Ea porneste de la ideea ca la începutul formarii sale, Terra se rotea extrem de repede (cu o perioada de 2-3 ore în loc de 24), ceea ce a dus la aparitia, în zona ecuatoriala, a unei proeminente. Aceasta a devenit instabila si s-a desprins. Teoria desprinderii din Pamânt poate explica diferentierile chimice dintre cele doua corpuri ceresti, dar nu si problemele de dinamica. Teoria captarii (formulata de Cloud în 1968) presupune ca Luna s-a format din sectorul asteroizilor.
Acum circa 3,9 miliarde de ani, distanta dintre cele doua corpuri a devenit suficient de mica pentru ca satelitul sa poata fi captat. Numai ca probabilitatea unui astfel de scenariu este extrem de redusa pentru ca trecerea de la o orbita initiala heliocentrica, de forma parabolica (relativ la Terra), la cea geocentrica, eliptica actuala, ar fi necesitat o frânare extraordinara a vitezei de deplasare pe orbita a Lunii, ceea ce ar fi dus la topirea suprafetei ei. A treia ipoteza, cea a formarii concomitente a celor doua corpuri prin procesul de acretie nu poate explica diferentierea chimica mare, în special de ce Luna prezinta un continut mult mai scazut în fier (10% din masa lunara) si elemente usoare (Na, K, 0,07 %) comparativ cu Pamântul.
În fine, o a patra ipoteza s-a bucurat de o mai mare atentie cu ocazia conferintei din Hawaii (1984). Cu aceasta ocazie a fost revitalizata ideea mai veche a aparitiei Lunii ca urmare a unui impact meteoritic extrem de violent care ar fi avut loc în perioada de început a evolutiei Pamântului (idee formulata initial în 1946). Aceasta ipoteza pleaca de la ideea unei rotiri initiale mai lente a Terrei. Coliziunea cu un corp de dimensiuni planetare ar fi accelerat perioada de rotatie a planetei. magazin