Duhovnic cu Har – staretul Efrem

Fiind sub influenta interviului dat de Dan C Mihailescu despre vizita facuta la Athos, am cautat sa aflu cat mai multe despre Sfantul Munte. Am luat la scormonit internetul si am descoperit un monah uimitor, Staretul Efrem.

Ma laud ca citesc destul de repede dar una din expunerile sale m-au cam facut sa-mi vad lungul nasului. Vorbind liber si fara pauze, uimitor de calm, logic, comprimat, concret, cu argumente si marturii personale, Staretul Efrem este un vorbitor plin de Har si nu doar atat.

La prima vedere nu pare fascinant, insa ceea ce spune si modul cum spune, este extraordinar. Impactul pe care il are asupra ascultatorului depinde de starea sufleteasca a celui din urma, deoarece cu o tigara in gura si o bere alaturi, nu poti citi sau asculta despre Hristos.

Ce departe este acest monah, de preotii si calugarii intalniti la tot pasul. Ce mult conteaza Sfintii atoniti care au lasat urme in formarea acestui duhovnic si lucrarea personala. Nu vreau sa va plictisesc, insa mi-am propus sa adun un colaj de materiale scrise si video, pentru a intelege si simti ce inseamna harisma, sau mai bine spus ce inteleg eu prin Har.

Cei ce cauta raspunsuri vor gasi cu siguranta sfaturi si indemnuri in cuvintele sale, iar cei ce vor sa castige la Loto sau sa moara capra vecinului, ar fi bine sa caute in presa de scandal.

Va invit la o incursiune care sper sa fie la fel de fascinanta cum mi se pare mie:

Parintele Efrem Vatopedinul provine dintr-o familie cipriota saraca, dar evlavioasa. S-a nascut în 1956 în localitatea Peristeronopighí din Cipru. A ramas orfan de copil, atunci când tatal sau a fost omorât de turci, în fata întregii familii, în timpul invaziei din 1974. Dupa încheierea studiilor liceale, în 1974 a intrat la Facultatea de Teologie a Universitatii din Atena. A absolvit în 1978 si s-a întors în Cipru, unde, în 1979, a fost numit profesor la Scoala Bisericeasca „Apostolul Varnava” din Nicosia. În 1981 a hotarât sa devina monah la Sfântul Munte, intrând în obstea lui Gheronda Iosif. A fost hirotonit diacon în 1983 si preot în 1984. Dupa ce a fost ales egumen la Vatoped, Parintele Efrem a preluat administrarea manastirii si îndrumarea duhovniceasca a monahilor acesteia.

În timp foarte scurt, Gheronda Efrem a reusit sa reaseze din punct de vedere liturgic si tipiconal manastirea, sa o restaureze în cea mai mare parte, sa îi conserve vechile odoare si sa se îngrijeasca de întreaga ei zestre materiala. Manastirea, care astazi numara peste 110 monahi, a ajuns sa fie cel mai mare asezamânt de calugari din Grecia.

***

Saretul Efrem Vatopedinul povestea cândva mâhnirea pe care a simtit-o atunci când, mirean fiind, Staretul i-a prezis ca va deveni monah si preot (aceasta deoarece voia sa devina preot de mir).

„Eu purtam o corespondenta cu Parintele Efrem Katunakiotul înainte de a-l cunoaste personal. Prima data când am venit eram student (aveam vreo 19-20 de ani) si doream foarte mult sa îl cunosc pe Parintele Efrem. Am mers deci la Katunakia cu 4 colegi si stiti cât de obositor este de jos din port ca sa ajungi pâna sus, iar noi eram neantrenati, neobisnuiti cu drumul.

Am ajuns în sfârsit cu multa bucurie la usa chiliei Parintelui Efrem si ne-a întâmpinat un monah: «Ce cautati pe aici?». I-am raspuns ca vrem sa-l vedem pe gheronda [pe parintele staret]. «Nu se poate!”, ne-a raspuns pe un ton taios, «Nu se simte bine!». Când am auzit raspunsul monahului, asa m-am întristat si m-am mâhnit în sufletul meu… Atunci le-am spus prietenilor mei: «O sa stam aici la usa chiliei, asa cum scrie la Pateric, pâna o sa ne deschida. Nu plecam». Am stat noi o jumatate de ora, am stat o ora, nu se întâmpla nimic, nu ne baga nimeni în seama. Dupa vreo ora, vine iarasi monahul care era acolo si îl îngrijea pe Parintele Efrem si ne zice pe un ton ridicat: «V-am spus ca parintele este bolnav! Plecati, va rog!». Noi atunci am spus: «Nu plecam! Stam pâna diseara!». Atunci monahul s-a dus înauntru si se vede ca l-a întrebat pe Parintele Efrem, pentru ca s-a întors dupa câteva minute si a zis: «Parintele Efrem, ceea ce poate sa faca pentru voi este, daca vreti, sa va scrieti numele pe o foaie de hârtie si sa mi-o dati ca sa va faca rugaciune». Ne-am scris toti numele de botez pe o foaie, dar eu mi-am trecut si numele de familie, gândind ca, daca vede tot numele, o sa-si aminteasca ca noi aveam o corespondenta si poate ma va chema. Asa le-am si spus prietenilor mei: «Stati asa, sa nu plecam, ca poate vede numele meu si ma cheama».

Am stat o bucata de vreme acolo si am asteptat, dar nu s-a mai întâmplat nimic si începea de-acum sa se-nsereze. Ne-am zis: «Ce sa facem acum? Trebuie sa plecam. Ne prinde noaptea si unde sa ramânem? Nici apa nu ne-au dat macar oamenii astia aici, la chilia lor”. Si am plecat la Chilia Danieleilor [una din chiliile din apropiere]. Parintii de acolo ne-au primit cu multa dragoste, mai ales ca deja era noapte. Si cum stateam noi acolo, vine un mirean si întreaba: «Este aici unul pe care îl cheama Vasilios Cutsou?». Si parintii zic: „Sa întrebam”, ca nu ne cunosteau dupa nume. Si vine la noi unul din parinti si-ntreaba: «E aici vreunul cu numele asta, Vasilios Cutsou? ». «Eu sunt!» am raspuns. «Va cheama Parintele Efrem Katunakiotul». Când am auzit, asa tare m-am bucurat ca am alergat într-un suflet de la chilia Danieleilor pâna la Parintele Efrem. Am ajuns, am intrat si când l-am vazut, parea Proorocul Moise, asa arata. S-a uitat fix în ochii mei. Nu o sa uit niciodata privirea aceea, parca a intrat în mine cu privirea. Si dând din cap, cum facea el când spunea ceva duhovnicesc, proorocesc, îmi spune cu voce groasa: «Tu o sa te faci monah si o sa fii în familia noastra duhovniceasca!».

Eu, când am auzit, am ramas blocat, pentru ca nu aveam în gând sa ma fac monah. M-a binecuvântat si mi-a spus: «Haide, acuma du-te!». Pe cât m-am bucurat când m-am dus, pe-atât eram de mâhnit la întoarcere. Nici n-am mai putut sa dorm. Stateam si ma gândeam: «Cum sa vin eu sa ma fac monah aici, pe stâncile astea? O sa mor aici!».

În sfârsit, plecam de la Danieli si mergem la Sfânta Mânastire Grigoriu. M-a vazut acolo cineva ca eram întristat si m-a întrebat de ce sunt întristat. I-am spus ca mi-a zis Parintele Efrem de la Katunakia ca o sa ma fac monah. Si atunci mi-a raspuns parintele acela: «A, daca ti-a zis Parintele Efrem de la Katunakia ca te faci monah, s-a terminat! Asa o sa fie! El are darul înainte-vederii, e prooroc!». Eu când am auzit, mai rau m-am întristat.

M-am dus si la Mânastirea Filotheu, dupa aceea, si le-am povestit acolo la parinti despre ce mi-a zis Parintele Efrem, iar ei la fel mi-au zis: «Daca ti-a zis Parintele Efrem, s-a terminat, nu exista alta sansa!».

Am plecat din Sfântul Munte si dupa câteva luni a început înlauntrul meu sa se aprinda acel dor si foc de dragoste catre monahism. Spuneam rugaciunea lui Iisus, dupa învatatura Parintelui Efrem, si simteam mare bucurie înlauntrul meu. Si aceasta rugaciune pe care o spuneam înlauntrul meu, rugaciunea lui Iisus, asa de multa bucurie îmi aducea în sufletul meu încât acolo, în Atena, unde eram, îmi venea sa alerg pe strazi de bucuria pe care o simteam înlauntrul meu. Atunci am început sa ma rog în mod regulat si mult. La 2-3 luni veneam la Sfântul Munte. M-a cunoscut mai îndeaproape si Parintele Efrem de la Katunakia si m-a si gazduit acolo, la chilia lui (el în mod rar gazduia la chilia lui), dupa care m-am legat duhovniceste de Gheronda Iosif (n.n. Vatopedinul), la care am intrat ucenic. Gheronda Iosif si Parintele Efrem erau amândoi ucenicii Parintelui Iosif Isihastul si astfel profetia Parintelui Efrem ca o sa fiu monah din familia lor duhovniceasca s-a împlinit dupa 6 ani.”

Sa mergem mai departe in incursiunea noastra pe urmele electronice ale staretului Efrem si sa urmarim sfaturile sale.

***

Staretul Efrem: Am venit din Sfântul Munte, care este un loc al austeritatii, al tacerii, al rugaciunii, al cumpatarii duhovnicesti si al vietii launtrice. Preacurata Nascatoare de Dumnezeu este Ocrotitoarea si Stareta Sfântului Munte, si, de aceea, toate manastirile apartin Maicii Domnului, iar Sfântul Munte se numeste gradina Maicii Domnului.

Întrebare: Parinte, o femeie se poate închina la Brâu atunci când este necurata?

Staretul Efrem: Daca va referiti la ciclul lunar pe care îl au femeile, [da, se poate închina]. Din pacate, aici, în Rusia, se face o mare greseala ca femeile nu se duc sa se închine la icoane si unele nu merg nici la biserica, atunci când sunt la ciclu. Aceasta este o greseala. De vreme ce exista aceasta sângerare fireasca, doar de la împartasanie sunt oprite, orice altceva pot sa faca. De vreme ce o femeie trece printr-un fenomen obisnuit al firii ei femeiesti, asta nu înseamna ca nu mai e cinstita si curata. Nu trebuie socotita ca necurata. Nu-i asa?

Întrebare: Cum putem sa ne luptam cu gândurile la vremea rugaciunii? Toti monahii Sfântului Munte au rugaciunea launtrica a inimii sau doar unii?

Staretul Efrem: Mai întâi, când ne vin diferite gânduri pe durata rugaciunii, va trebui pur si simplu sa le ignoram, sa nu le dam atentie. Da, exista monahi care au dobândit rugaciunea inimii si nu sunt deloc putini. Toti monahii încearca sa o dobândeasca.

Întrebare: La manastire monahii se roaga si pentru pacatele grele ale femeilor?

Staretul Efrem: Monahii se roaga pentru toti oamenii. Si este o taina cum împlinesc ei acest lucru. Într-o zi ne-a vizitat un monah cu o viata duhovniceasca îmbunatatita si a povestit cum toata noaptea se ruga pentru femeile însarcinate, mai ales pentru cele care urmau sa aiba o nastere grea. Vreau sa spun ca atunci când inima unui monah devine inima lui Hristos, începe sa se roage pentru toti oamenii, înca si pentru unele dintre aceste categorii aparte de oameni. Staretul Paisie spunea uneori: „Daca la un moment dat as destainui tot ceea ce traiesc, or sa ma creada nebun”. Uneori, spune, se roaga pentru un lung rastimp pentru cuplurile casatorite pe care le paste primejdia divortului – de altfel, divortul este acum la moda. Si, astfel, în Duhul Sfânt, Staretul Paisie mergea în chip nevazut în casele lor pentru a-i linisti. Spune ca vizita chiar si Australia, si Ciprul, si Atena, si Rusia. Un om al lui Dumnezeu are foarte mari puteri si posibilitati.

Întrebare: Parinte Efrem, am facut unele pacate, pe care le-am spovedit în urma cu multi ani. Acum nu le mai fac, dar mult ma chinuie constiinta pentru ele. Ce sfat ati putea sa îmi dati?

Staretul Efrem: Nu are importanta câte pacate facem, harul lui Dumnezeu este totdeauna mai mare decât ele. Daca v-ati spovedit cândva de aceste pacate, nu trebuie sa va mai nelinistiti. Pacatul spovedit, din punct de vedere teologic, e ca si cum nu ar mai exista. Si nu uitati ca unii pacatosi mari sunt acum zugraviti în icoane, iar noi sarutam icoana lor. Mila lui Dumnezeu este foarte mare.

Întrebare: Parinte Efrem, cum putem sa ne luptam cu irascibilitatea si cu supararea? La cine sa ne rugam?

Staretul Efrem: Rugati-va la cine vreti: la Hristos, la Maica Domnului, la Sfinti! Unde va trage inima. Irascibilitatea si mânia sunt dintre patimile mari, pe care, din pacate, toti le avem. Si trebuie sa staruim mult în cererile si rugaciunile noastre, ca sa ne dea Dumnezeu smerenie. Când omul se mânie, înca si fata i se înroseste si se aseamana unui demon.

Întrebare: Iubite Parinte, cum poate o persoana care vietuieste în lume sa traiasca dumnezeiescul har? Ar putea exista isihie, tacere în afara vietii monahale?

Staretul Efrem: Un om care traieste în lume poate sa traiasca cu harul lui Dumnezeu, daca este responsabil fata de familia sa, fata de relatia sa conjugala, daca urmeaza rânduielile Bisericii, daca arata compatimire si dragoste fata de aproapele sau. Daca faceti toate acestea, nu va aflati departe de Împaratia lui Dumnezeu.

Cât priveste tacerea, isihia… Asta depinde doar de starea noastra launtrica. Unii îi împart pe Sfinti în neptici si misionari. Este o mare greseala. Orice Sfânt Parinte a propovaduit oamenilor, indiferent daca a trait în lume sau în pustie. Toti Sfintii Parinti au fost neptici.

Întrebare: Spuneti-mi, Parinte, care este pregatirea corecta pentru Dumnezeiasca Împartasanie? Noi avem aici traditia ca lumea trebuie sa posteasca trei zile. Dar preotii nu postesc înainte de Împartasanie. Care este cauza acestei deosebiri?

Staretul Efrem: Nu stiu, în Rusia, unii preoti spun ca trebuie sa se posteasca trei zile, altii spun sa se posteasca cinci zile. În linii generale, nu exista un post obligatoriu înainte de Dumnezeiasca Împartasanie. Dovada pentru aceasta este faptul ca preotii nu postesc obligatoriu. De vreme ce tinem anumite posturi – cele patru posturi mari, precum si Miercurea si Vinerea [în perioadele obisnuite], cred ca e de ajuns.

Daca cineva vrea sa posteasca înainte de Împartasanie chiar si o saptamâna din evlavie si dorind sa se nevoiasca mai mult, sa o faca, dar acest lucru nu se obisnuieste. Va trebui însa, în orice caz, ca acest lucru sa fie rânduit de parintii duhovnicesti – adica va trebui sa ia binecuvântare pentru asta. Uneori se spune ca crestinii ar trebui sa se împartaseasca o data sau de doua ori la doua-trei luni. Nici acest lucru nu se obisnuieste. Când crestinul nu are pacate de moarte, este îndreptatit sa se împartaseasca mai des.

Întrebare: Cum va trebui sa ne crestem copiii: sa îi pedepsim cu bataie sau nu? Sau doar cu binele si fara nici o silire?

Staretul Efrem: Va trebui sa fiti îngaduitori cu copiii vostri. Constrângerea, severitatea exagerata niciodata nu au dat rezultate. Si stiti ce ajuta? Viata pilduitoare. Si mai presus de toate rugaciunea. Nu le spuneti copiilor multe despre Dumnezeu, ci sa vorbiti mult cu Dumnezeu despre copiii vostri. < fragmente selectate din Interviul Staretului Efrem a fost acordat Centrului Duhovnicesc al Mitropoliei din Ekaterinburg>

Dintre comorile duhovnicesti ale manastirii Vatopedi, amintim: Braul Maicii Domnului, o parte din Sfanta Cruce, crucea Sfantului Constantin cel Mare, o parte din moastele lui Gheron Iosif si mana Sf. Apostol Andrei din care izvoraste mir.

Icoanele Maicii Domnului facatoare de minuni sunt în numar de sapte: Maica Domnului Vimatarisa sau Ctitorita. Aceasta icoana se afla în altarul bisericii principale. , Maica Domnului Paramitia (Mângâietoarea). Aceasta icoana a fost pictata în secolul al XIV-lea si se afla în pronaos, pictata pe perete, în fata Paraclisului Sfântului Nicolae, fiind mutata mai târziu în Paraclisul care-i poarta numele., Maica Domnului Esfagmeni (Înjunghiata). Aceasta icoana se afla în naosul Paraclisului Sfântului Dimitrie, fiind pictata în secolul al XIV-lea pe perete.,Maica Domnului Antifonitria (împotriva Glasuitoarea). Aceasta icoana este pictata pe perete în pronaosul bisericii principale., Maica Domnului Eleovritissa (Izvorâtoarea de ulei). Aceasta icoana se afla în magazia de ulei a manastirii si a fost pictata în secolul al XIV-lea., Maica Domnului Pirovolitisa (Împuscata)Aceasta icoana este pictata pe peretele de deasupra portii din exteriorul manastirii.

Parintele staret Efrem conduce manastirea de cand aceasta a trecut la viata de obste. Binecuvantarea si ordinea se deslusesc peste tot. Aici se nevoiesc mai multi tineri monahi romani. Parintele staret Efrem a vizitat de mai multe ori tara noastra.

Întrebare: – Care sunt ideile esentiale ale lui Gheron Iosif?

Staretul Efrem: – Ideile principale sunt ascultarea desavarsita fata de parintele duhovnicesc, (staret), rugaciunea neincetata, impartasirea deasa si rabdarea in necazuri. Acesta este cadrul invataturii lui Gheron Iosif Isihastul si de altfel cadrul duhovnicesc pe care-l predau Sfintii Parinti. Gheron Iosif Isihastul a trait intr-o perioada in care rugaciunea mintii era cam neglijata in Sfantul Munte si a contribuit mult la renasterea modului de viata palamit, care este modul de viata patristic.

Întrebare: – Sf. Munte e un loc al rugaciunii. Va rog sa ne vorbiti despre rugaciunea isihasta.

Staretul Efrem: – Nu exista rugaciune isihasta si rugaciune neisihasta. Nu exista sfinti care sunt isihasti si sfinti care nu sunt isihasti. Fiecare sfant care, bineinteles, a aflat plinatatea harului, fara doar si poate este incercat in viata isihasta. Iar isihast nu este cel care sta singur intr-o pestera, cu toate ca modul lui de viata e laudabil. Sfinti isihasti au fost Sfantul Pavel Tebeul si Sfantul Antonie; a fost insa si Sfantul Ioan Gura de Aur. Toti parintii pentru a-l afla pe Dumnezeu, “se vor desfata” precum spune proorocul David “de multimea pacii” (Ps. 36, 11); iar pe aceasta gustare si desfatare de pacea lui Hristos, Sfintii Parinti au numit-o “isihie. In mod simplu, insa, au fost denumiti isihasti acei sfinti care au dat greutate acestei lucrari duhovnicesti si in viata lor din afara, nu numai in cea launtrica.

Întrebare: – Tinerilor care vin aici la Sfintia Voastra le recomandati sa spuna rugaciunea inimii acasa?

Staretul Efrem: – Bineinteles ca le recomand si imi amintesc ce spunea Parintele Efrem de la Katunakia. A mers un oarecare judecator la dansul si i-a spus: “Parinte, nu am deloc timp sa ma rog . Am multe cazuri, procese…”, iar parintele i-a raspuns: “Daca n-ai timp, atunci spune rugaciunea cand te ridici din pat si te duci sa te speli, cand te duci la baie, cand iti schimbi hainele”. A ascultat de cuvantul parintelui si asa de mare dulceata a primit inima lui, incat gasea timp, pe care-l consacra rugaciunii lui Iisus si, astfel, a devenit un adevarat om al rugaciunii launtrice. De aceea se impune rostirea rugaciunii si o recomand cand ies in afara Sfantului Munte. Vin diferite mame care se spovedesc la mine si”mi spun ca nu au timp sa zica rugaciunea, deoarece au copii mici, diferite obligatii. Iar eu le spun: “Maturand, spaland, curatind casa, spuneti rugaciunea lui Iisus”. Si foarte multe dintre ele vin zicandu-mi ca se simt foarte bine din clipa in care au inceput sa spuna rugaciunea.

Întrebare: – Trebuie sa ne spovedim toate gândurile?

Staretul Efrem: – Gândurile care intra zilnic în mintea noastra sunt de ordinul miilor. Cele mai multe dintre acestea sunt gânduri desarte, necurate, pacatoase. Cel viclean stie foarte bine cum sa-si faca treaba, împrastiind tot felul de gânduri. Responsabilitatea noastra pentru acestea începe din momentul în care ne dam consimtamântul fata de ele, adica atunci când le punem în aplicare. Fiecare om se va confrunta cu gândurile sale în functie de starea duhovniceasca în care se afla. Mai exact, cei care au ajuns pe o înalta treapta duhovniceasca, dobândind cunoasterea perfecta a propriilor lor gânduri, nu vor fi vatamati de contactul cu acestea. Pentru un novice în cele duhovnicesti, însa, consimtamântul fata de un gând pacatos poate deveni extrem de vatamator.

Cel care se nevoieste din punct de vedere spiritual va cauta sa-si spovedeasca gândurile care nu-i dau pace, cele pe care singur nu le poate îndeparta din mintea sa. Nu putem sa ne spovedim absolut toate gândurile, fiindca acest lucru denota ca suntem bolnavi psihologic. Multi merg la spovedanie cu un caiet în care si-au notat mii de gânduri care le trec zilnic prin minte. Acest lucru nu este corect, fiindca, pe de o parte, îl obosesc pe duhovnic, iar, pe de alta parte, nu le este de folos nici penitentilor. Asadar o astfel de practica nu reprezinta rodul trezviei si propasirii spirituale, ci, mai degraba, denota o stare bolnavicioasa.

Întrebare: – Exista gânduri deosebit de vatamatoare care ne pot provoca moartea spirituala?

Staretul Efrem: – sunt atât de vatamatoare, de parca îi taie capul celui care se nevoieste, astfel încât nu mai poate face nimic, nici sa se împotriveasca, nici sa se lupte cu ele. Credinciosul nu trebuie sa uite niciodata ca Dumnezeu îl iubeste oricât de pacatos ar fi. De asemenea, nu trebuie sa-si piarda niciodata speranta, ci sa aiba mereu în minte faptul ca se poate pocai în orice clipa si de orice pacat.

Hristos nu a venit sa judece lumea, ci sa o mântuiasca. Sa nu uitam ca l-a mântuit pâna si pe tâlharul care era rastignit dimpreuna cu El pe cruce, tocmai pentru ca s-a pocait în ultima clipa a vietii lui.

***

Sfântul Paisie spunea: „Înscrieti toate cele duhovnicesti pe care le auziti, si acea experienta pe care ati auzit-o de la altii, caci va veni un timp când aceasta experienta va fi epuizata, si veti simti lipsa acesteia.”

Cartea obisnuita, imprimata pe hârtie, este astazi într-o criza. În acelasi timp, vânzarile cartilor electronice sunt într-o continua crestere. Prin urmare, putem spune ca putem folosi aceasta tendinta. Noi spunem ca toate acest lucruri sunt bune si placute lui Dumnezeu, atunci când totul se si înfapuieste corect.

Internetul reprezinta un mijloc contemporan care promoveaza globalizarea. Acele persoane, care si-au dorit implimentarea ideilor pentru istoria globala, economia globala, statul global si un lider global, ei cunosc cum sa foloseasca internetul, si într-adevar, îl folosesc la un nivel ridicat. De ce atunci si noi, ortodocsii, sa nu utilizam acest instrument pentru promovarea rolului global al Ortodoxiei?

Utilizarea corecta a Internetului depinde de utilizator. Desigur, internetul nu poate înlocui comunicarea vie. Desigur, nimeni nu va fi capabil sa ajunga la un anumit nivel duhovnicesc doar prin intremediul internetului. Ortodoxia este omnicentrica. Întotdeauna exista prioritatea si valoarea esentiala a persoanei, a individualitatii personale. Internetul reprezinta un instrument, un instrument care ne ajuta si ne poate aduce beneficii, dar pentru ca credinciosul sa poate duce o viata duhovniceasca autentica, este necesita comunicarea cu un îndrumator duhovnicesc.

***

Întrebare: – În România este foarte iubit parintele Paisie Aghioritul. Va rugam sa ne spuneti câteva amintiri despre el.

Staretul Efrem: – Parintele Paisie este un sfânt contemporan, prezenta lui a fost o mare binecuvântare pentru Sfântul Munte, dar si pentru întreaga lume. A avut legaturi duhovnicesti cu multi sfinti, iar prima dovada ca a fost bineplacut lui Dumnezeu o aflam la botezul sau din pruncie. Când preotul care l-a botezat – Sfântul Arsenie Capadocianul – l-a luat pentru a-l cufunda în colimvitra si a spus: „Se boteaza robul lui Dumnezeu”, i-a dat pruncului numele de Arsenie, fara sa-i întrebe pe parinti, cu toate ca mama lui dorea sa-l numeasca Hristo. Bineînteles, parintii copilului s-au indignat si au ramas nedumeriti. Sfântul Arse-nie a vazut o cruce pe fruntea pruncului si a primit în inima sa o descoperire de la harul Sfântului Duh ca acest copil va fi urmasul sau duhovnicesc. Cu toate ca Parintele Paisie nu l-a cunoscut pe Sfântul Arsenie, când acesta a adormit în Domnul si parintele Paisie a venit în Sfântul Munte, i s-a aratat si au stat de vorba. Parintele Paisie a facut cunoscuta viata Sfântului întregii Biserici si lui i se datoreaza înscrierea oficiala a acestuia în rândul sfintilor Bisericii.

Întrebare: – Învatatura Sfântului Siluan a influentat întreaga lume, nu numai Europa. Va rugam sa ne spuneti ceva despre ucenicul sau, parintele Sofronie.

Staretul Efrem: – Însetat mult de Hristos si un ales al proniei dumnezeiesti, parintele Sofronie a cautat un îndrumator duhovnicesc pe masura, care aflase pe Hristos si l-a ajutat sa-l gaseasca. Harul lui Dumnezeu l-a luminat la manastirea ruseasca a Sfântului Pantelimon si a înteles ca omul pe care-l vedea în strana era un om îmbunatatit. Mi-a marturisit parintele Sofronie: „Simteam o evlavie sfânta când îl zaream, dându-mi seama ca ascunde înlauntrul lui ceva mai presus de om si nu este precum monahii obisnuiti. Cu toate ca nu-mi vorbea mult – nu vorbea foarte mult în manastire – am înteles ca se îndeletniceste cu lucrarea trezviei. Am cerut binecuvântare de la staret sa discut cu el si atunci am înteles ca e o mare comoara; dar putini recunosteau acest fapt. Dupa Dumnezeu, Sfântul Siluan a fost cel mai mare binefacator pentru mine”. Vedem si din experienta membrilor Bisericii, ca viata Sfântului Siluan, scrisa de parintele Sofronie ca ucenic desavârsit al lui, a adus multi oameni la Ortodoxie si multi tineri în monahism.

Întrebare: – Sfintia Voastra spuneti ca trebuie sa ne spo­ve­dim si sa ne apropiem de Sfintele Taine pe tot parcur­sul anului, pe când multi dintre noi reusesc sa se spovedeasca si sa se împartaseasca doar în cele pa­tru mari posturi ale anului. Credeti ca acest ritm nu este îndeajuns pentru viata duhovniceasca a omului zilelor noastre?

Staretul Efrem: – Sigur ca nu este de ajuns. Este o greseala sa se spovedeasca si sa se împartaseasca crestinii doar de patru ori pe an! Daca nu a cazut în pacate de moarte, pacate opritoare de la Sfânta Împartasanie, crestinul se poate apropia des de Sfântul Potir, de doua ori pe luna, de pilda, si se poate spovedi în fiecare luna sau de câte ori îsi simte constiinta împovarata.

Va invit sa urmariti si cateva inregistrari care sper sa va ajute in cautarile voastre.

Trebuie sa invatam sa ne rugam – Arhim. Efrem Vatopedinul

Egumenul Efrem Vatopedinul – Despre Parintele Dionisie Ignat de la Colciu

Staretul Efrem Vatopedinul în România

Slujba la manastirea Vatopedu

Nu uita niciodata cine esti cu adevarat -parintele Iosif Vatopedinul

Arhim. Efrem Vatopedinul from Manastirea Sihastria Putnei on Vimeo.