Când tratezi corpul, s-ar putea sa ai raspunsuri bune si din partea psihicului. Rezultatele bune sunt îmbucuratoare, încurajatoare, nu? Decenii întregi de studii s-au bazat pe cunoasterea corpului fizic. S-au studiat mecanisme de actiune fizice si biochimice, mecanisme de feedback pentru fiecare organ în parte, pentru fiecare enzima secretata, pentru fiecare neurotransmitator. E colosal pâna unde s-a ajuns cu masuratorile de bio-feedback. În secolul al XIX-lea, când R. Virchow a descoperit celula si a postulat prima teorie celulara, s-a crezut ca a fost descoperit mecanismul vietii. Dar, adevarul e ca nici pâna în ziua de azi, acest mecanism nu este cunoscut. Nu se stie prin ce miracol, de la stadiul de dezvoltare simpla, celula ajunge sa structureze organe si tesuturi. Vreo 20% din resursele celulare folosesc la replicare si vreo 80% regleaza mecanisme. Care? Pâna unde? E ambiguu raspunsul. Mai concret, daca tai o bucata din ficat, desi el creste la loc, nu-si va recapata forma initiala. În schimb, unghiile cresc la loc la forma initiala, chiar daca se smulg si cad. Habar n-am de ce. Sunt ale mele amândoua. De ce una stie sa-si refaca forma si alta nu? Ficatul e mai util, mai important pentru mine decât unghiile, si totusi… Mister… Si-atunci, ce sa facem? Tratam efectele, când nu cunoastem prea bine mecanismele de cauzalitate. Mai departe, intram în domeniul psihologiei, psihanalizei, al spiritualitatii, al puterii gândului. Individualitatea nu se defineste numai din punct de vedere fizic si functional, ci si psihic. Unii avem fluturi în stomac, altii nod în gât, altora li se racesc mâinile si picioarele, altora le-o ia inima la galop, altuia i s-a urcat sângele la cap, pe altul l-au luat toate naduselile, altuia i se usuca gura, sau îi piere sângele din obraji. Fiecare dintre noi simtim altfel emotiile.
Cine studiaza ce înseamna stresul acut pentru sanatate va primi explicatii stiintifice despre actiunea sistemului nervos simpatic si parasimpatic, care regleaza toate functiile corpului – respiratia, tensiunea arteriala, bataile inimii. În caz de sperietura, de exemplu, secretia brusca de adrenalina face sa îti creasca tensiunea, sa se accelereze bataile inimii, sa creasca numarul de respiratii pe minut, face sa se contracte vasele de sânge de la periferia organismului. Cam asa încep toate povestile pe care le aud din partea pacientilor mei care au suferit socuri emotionale. “Când l-am vazut, mi s-au taiat picioarele…” sau “Când am auzit treaba asta, am înghetat.” În literatura sunt descrise orbirea, mutenia, surzenia asociate cu socuri emotionale ori post-traumatice puternice. E de retinut diferenta dintre un soc emotional acut, soc ce survine într-un moment în care nu ne asteptam, si mintea noastra – mai mult decât organismul – nu este pregatita sa gestioneze situatia (cum ar fi o împuscatura în vecinatatea noastra, vederea unui accident de circulatie, implicarea într-un accident brutal sau orice surpriza care are impact emotional pe loc) si socul emotional cronic – ca de exemplu, o situatie din familie care nu are iesire, un stres financiar perpetuu care nu are solutionare, seful care te nedreptateste mereu, te ignora ori te critica, vecinul care te terorizeaza constant, tatal care te domina si te constrânge sa faci anumite lucruri contrare dorintelor tale etc… formula as