Cea mai mare centura de asteroizi din sistemul nostru solar se afla între orbitele lui Marte si Jupiter. Punctul central al ei este la aproximativ 300 de milioane de kilometri de Pamânt. Dar o astfel de distanta nu reprezinta neaparat o problema pentru conchistadorii spatiului. Sonda spatiala Pioneer 10, lansata la sfârsitul anilor ’70, depasise înca de pe atunci frontiera sistemului nostru solar. Când se va descoperi tehnologia necesara capturarii asteroizilor, exploatarea miniera a sistemului solar nu va mai fi science-fiction. Dar cum se va face acest lucru?
Ar trebui ca mai întâi un echipaj redus sa debarce pe suprafata stâncoasa a unui asteroid. Mici rachete ar putea fi atunci fixate în stânca si, mijlocind aprinderi dozate foarte bine, ar fi posibila dirijarea asteroidului catre o destinatie stabilita, apropiata de Pamânt. O tehnica asemanatoare a fost utilizata pentru dirijarea navetei spatiale Apollo. Si este folosita în continuare, pentru zborurile navetelor spatiale. Munca ar fi usurata de absenta atmosferei, deci a frecarii în spatiu. Odata lansat, asteroidul nu si-ar schimba directia în marele vid.
În prezent, o astfel de operatie ar fi imposibila. Toate ustensilele de extractie de care este nevoie ar trebui transportate în spatiu. Dar daca am putea gasi acolo materiile prime necesare supravietuirii, cum ar fi combustibilul necesar functionarii navelor, costul voiajelor interplanetare ar fi redus la minimum. Si, mai ales, lipseste cel mai important lucru pentru om: apa. formula as
Jun92016