Un grup de oameni stau adunati în jurul unui mormânt. Doi dintre ei, cei mai zdraveni, cu brate groase si spate lat, si-au suflecat mânecile si au început sa sape pamântul. Loviturile se aud sacadat. Restul grupului sta într-o asteptare încremenita. De-o parte si de alta a gropii, a prins a creste câte o movila de lut. Apoi lopetile s-au poticnit în beton. O placa groasa, pe care au spart-o cu târnacopul. Au sapat mai departe, pâna când s-a auzit cum lama hârletului musca în lemn. Unul dintre barbati a lasat jos cazmaua, s-a aplecat si a încercat sa curete capacul sicriului. Dar mâinile i se afundau tot mai mult în pamânt. A scos tarâna cu pumnii, pâna a dat iarasi de scândura. S-a ridicat în picioare încremenit. Sicriul era gol. Trupul mortului disparuse! Vestea s-a raspândit ca un fulger, dincolo de hotarele locului. Nil Dorobantu nu se afla în groapa unde fusese pus de familia sa. Întrebari fara raspuns îi macinau pe toti cei care îl cunoscusera, rude, sateni, autoritati: unde disparusera osemintele? Când fusesera scoase? De cine? Disparitia lor era o dovada ca parintele Nil Dorobantu fusese sfânt? Altfel cum sa fi iesit, dupa 40 de ani, din mormânt? Sau de ce sa-l fi furat cineva, daca nu ar fi fost sfinte moaste? Rudele care i-au supravietuit, un var, nepoatele, batrânii din Crainici, care fusesera la înmormântare, si preotul care îl prohodise spun, cu mâna pe inima, ca parintele Nil a fost înhumat în cimitirul din sat. Si ca nimeni n-a mai umblat la mormântul lui, pâna în toamna aceea din anul 2015, când nu l-au mai gasit. formula as
Apr122016