In fiecare an, la sfarsitul lui martie inceputul lui aprilie, cand inmuguresc pomii, se rupe un arc in mine. Ma simt exact ca mugurele ala care plesneste. Vrei sa-ti iesi din piele, ai strans prea mult in tine toata iarna. Este teribil, ca si la 81 de ani simti acelasi lucru. Astepti soarele si viata, cum asteptai altadata un barbat. Toate astea se leaga intr-un fel ascuns. Natura asta, nevoia schimbului a ceea ce-i prea mult in noi cu ceea ce-i prea mult in afara noastra este derutanta si irezistibila in acelasi timp. Sa fie asta o posibila definitie a primaverii?
Ne nastem cu universul in noi, asa se si explica de ce putem intelege lumea din jur, de ce ne-o putem insusi. Fireste, asa cum exista persoane care te resping si altele care te atrag la prima vedere, complet inexplicabil, si cu natura si plasmuirile ei mi se intampla la fel. Imi plac, de pilda, copacii.
Formula as