Dincolo de functia ei religioasa, spirituala, noi interpretam rugaciunea ca fiind un laser al gândirii, indiferent de modul în care credinciosul îsi reprezinta în minte Divinitatea, de apartenenta la o religie sau alta. Mai exact, notiunea de laser o utilizam în sensul concentrarii atentiei într-o singura directie, prin amplificarea energiei numita spirit, cu efecte ce pot fi considerate de-a dreptul miraculoase.
Terapiile realizate cu ajutorul rugaciunii pot fi denumite, într-o acceptiune mai larga, sacroterapie sau spiritoterapie si pot duce la ameliorarea sau chiar vindecarea unor maladii. Aceste terapii se aseamana cu psihoterapiile, cu gândirea pozitiva – acceptate deja de psihologia oficiala ca fiind în masura sa schimbe, în anumite situatii, realitatea obiectiva. Puterea rugaciunii – bine facuta, nu formala, nu mimata – a fost relevata ca având rezultate miraculoase de Alexis Carell, celebrul om de stiinta, laureat al Premiului Nobel.
În momentul rugaciunii, concentrarea spre a intra în comuniune cu Dumnezeu trebuie sa fie maxima. Nu e suficienta împreunarea mâinilor si recitarea unei rugaciuni. Cel mai important este ca gândurile sa fie canalizate spre o singura directie, spre Cel de Sus. Primul efect pozitiv al rugaciunii este înlaturarea aproape instantanee a senzatiei de anxietate, de teama, de depresie – factori ce influenteaza, de altfel, comportamentul uman si grabesc evolutia bolilor. În final, se înregistreaza o accelerare cu totul aparte a procesului de vindecare. Formula As