S-a intamplat pe vremea comunismului, prin 1984. Cine a vazut primul minunea, nu se mai stie. Se stie doar ca vestea s-a intins soptit prin toata Valea Jiului, apoi prin tara, ca o tainica alinare. Era la mijlocul anilor ’80, epoca in care iesirile de duminica ale minerilor aveau ca destinatie preferata tocmai imprejurimile Pesterii Bolii, monument al naturii, aflat la 6 kilometri de Petrosani, pe drumul spre Tara Hategului, in Parcul Natural Gradistea Muncelului – Cioclovina. Pestera a devenit de-atunci loc de pelerinaj. Sfanta Maria se arata doar la marile sarbatori ale minerilor, cand fanfara canta, la lumina tortelor, in amfiteatrul natural din mijlocul pesterii.
Atunci, pe unul dintre pereti, chiar in spatele fanfarei, Sfanta Fecioara isi lumina chipul in valvataia focului. Contur perfect, proportiile asemenea, ca si cum o icoana ar fi vegheat din spate, model de sute de ani, slefuirea migaloasa a apei in roca pesterii. Preacurata are fata smeada, intocmai ca in vechile icoane ortodoxe, iar sub faldurile straielor imparatesti, cu fireturi stralucitoare din gheata si din roci metalifere, poti lesne vedea cuprinderea dragastoasa a pruncului Iisus.
Nu trebuie decat sa o fixezi cu privirea, in timp ce i te rogi, pentru ca apoi, inchizand ochii, conturul sublim al Nascatoarei din Pestera Bolii sa prinda culoare, iar detaliile sa prinda, la randu-le, viata.