Ciprian s-a nascut în zilele împaratului Decius, în Cartagina, Kart-Hadast, adica “Noul Oras”, cum îi spuneau întemeietorii lui, fenicienii. Navigatori cum nu au mai existat în toata antichitatea, ei venisera tocmai din Tir, cu aproape o mie de ani înainte de nasterea lui Hristos si se asezasera pe coasta de nord a Africii, de unde porneau mai lesne sa strabata marile lumii, facând negot cu marfuri rare si scumpe. Oras mare si fastuos, în care traiau aproape jumatate de milion de oameni, singurul care facuse Roma sa tremure, fusese cucerit, în cele din urma, distrus piatra cu piatra si apoi refacut, dupa aproape un veac, sub domnia lui Octavian Augustus.
Ciprian avea sapte ani când a pasit, pentru prima data, pe sub coloanele de marmura alba ale templului lui Apollo. În dimineata aceea scaldata în lumina, fum de tamâie si parfumul petalelor de trandafiri, a vazut pentru prima oara statuia tânarului zeu al soarelui. Era zvelt si frumos, cu o cununa subtire de lauri din aur pusa pe crestet si cu privirile pierdute în largul marii. Ciprian l-a îndragit pe loc. S-a hotarât sa-i slujeasca lui Apollo, asa ca parintii l-au lasat sa stea la templu. Atunci a avut si primele vedenii. Copilandru fiind, ele i-au parut simple naluciri, dar încet, încet, pe masura ce preotii de la templul lui Apollo îl învatau riturile lor stravechi, fapturile acelea de ceata prindeau chip si glas. Multumita lor, a înaintat repede în ucenicie, mult mai repede decât alti copii de seama lui. Asa ca s-au hotarât sa-l trimita tocmai în Grecia, pe muntele Olimp, acolo unde erau cele mai stralucite temple si preotii cei mai sporiti.
Când a plecat din Cartagina, Ciprian avea doar zece ani. Pe muntele unde elinii credeau ca paseste, din când în când, însusi Zeus, traiau multi magi. Preotii din Cartagina l-au trimis la un batrân singuratic si posac, mester în stapânirea stihiilor, dar taranii din satele aflate la poala muntelui îl ocoleau, pentru ca-l stiau iscusit în farmece negre, aducatoare de nenorociri. Lui Ciprian nu i-a pasat câtusi de putin de temerile lor. El voia sa-si limpezeasca vedeniile cu orice pret, sa afle daca sunt plasmuiri ale mintii sale sau fapturi de pe lumea cealalta, trimise de zeul Apollo, pe care-l slujise din toata inima.
Magul l-a primit cu bratele deschise si l-a pus dintru început la posturi aspre. I-a rânduit sa stea zi si noapte într-o borta mica a unei pesteri, fara lumina si fara caldura, si nu i-a dat voie sa puna în gura decât ghinda uscata de stejar, iar asta, numai în puterea noptii. În trupul astfel sleit, spiritul lui Ciprian, vioi si scrutator înca de la nastere, s-a întarit. Si a început sa vada. Mai întâi, ca printr-o ceata deasa, apoi ca printr-o ploaie subtire si, la urma, limpede de tot. formula as