„Sufletul este o fiinta simpla, vie, netrupeasca, nevazuta cu ochii trupului, rationala si intelectuala. Nu are forma, se slujeste de trup si îi ofera viata, nastere, crestere si simtire. Sufletul nu este separat de minte“. La rîndul sau, Sf. Grigorie Palama ne spune: „Sufletul este chipul Sfintei Treimi si arata ca este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu“. Sufletul este alcatuit din 3 parti: partea cugetatoare (mintea, închipuirea, perceptia); partea mînioasa-volitionala (care se ridica împotriva demonilor si a gîndurilor rele) si partea profitoare (care ne cere sa-L iubim pe Dumnezeu). Raul, pacatele si patimile (cauzele multor boli trupesti si sufletesti) sînt creatii ale diavolului. Ele apar atunci cînd nu ne pocaim si sînt oglinda virtutilor. Stramosul nostru, Adam, nu era patimas, iar toate puterile lui sufletesti se îndreptau catre Dumnezeu. Însa, prin cadere, vointa omeneasca si liberul arbitru au fost folosite în mod gresit, omul îndepartîndu-se de Dumnezeu. Prin aceasta, el a devenit egoist, nedorind sa-si ceara iertare de la Creatorul sau, ceea ce a condus la pierderea oricarei comunicari cu Dumnezeu. În chip firesc, au urmat pacatele: el n-a mai postit, idolul sau era el însusi, l-au cuprins uitarea si trîndavia si i s-a întunecat mintea.
În zilele noastre, un om foarte sensibil cade repede în depresie si devine victima patimilor, iar trupul si mintea i se îmbolnavesc foarte repede. În consecinta, medicamentele nu mai au capacitatea de a-l vindeca. Asa stînd lucrurile, omul ar trebui sa-si întoarca fata catre Dumnezeu, de la care spera sa-i aline suferintele si sa-i prelungeasca viata prin recunoasterea pacatelor si prin rugaciuni, spovedanii, post si împartasanii. Deopotriva, si medicii crestini, si preotii cu har cred ca multe boli psihice au la origine cauze duhovnicesti si ca medicamentele au doar efect sedativ. Doar taina spovedaniei generale, prin harul dumnezeiesc, este hotarîtoare pentru vindecarea mult dorita. De aceea, este laudabila ideea construirii de capele în spitale, ca loc de rugaciune comun si pentru bolnavii internati, si pentru familiile lor. Bisericuta straveche din curtea Spitalului Militar din Bucuresti ar putea fi un exemplu si pentru altii. Parintele Paisie Aghioritul, în cartea sa „Patimi si virtuti“, ne deschide ochii: „Oamenii încearca sa se linisteasca fie cu medicamente, fie cu yoga, nedorind adevarata pace, care vine cînd omul ajunge sa fie smerit, urmarind sa vina si mîngîierea dumnezeiasca în el“. Influenta mediului stressant face sa creasca numarul bolnavilor psihic, tineri si batrîni. Cu totii dau buzna în clinicile de specialitate, unde încap pe mîna medicilor, dar adevarata vindecare a acestor bolnavi se face doar în bisericile ortodoxe. Acolo are grija de noi Isus Christos, adevaratul doctor al sufletelor.
2) Sfintii Parinti numesc depresia o akedie, adica starea de lenevie, de oboseala, de lîncezeala si de somnolenta. Mai precis, depresia este lipsa dorintei de a mai trai. Este boala care cunoaste o raspîndire cumplita si care se alatura insomniei si schizofreniei. Cauza acestei maladii este, în primul rînd, egoismul fara seaman al omului, materializat în patimile care l-au subjugat cu totul. Într-o statistica a bolilor, întocmita de Organizatia Mondiala a Sanatatii, depresia ocupa locul al doilea dupa bolile cardiovasculare, care au la origine tot o depresie. Aceasta atinge mai ales femeile. Sînt predispusi la depresie si saracii, obsedati de grija zilei de mîine, dar si bogatii, cum sa nu dea socoteala pentru averile acumulate ilicit, dar mai ales cum sa le pastreze intacte. sursa