Ladislau Stoica îsi alege vorbele cu grija s-apoi le lasa sa cada moale în fraze taraganate. A copilarit în Silvasul de Sus “pa vremea lu’ parin’ Arsenie”. O vreme în care toata Tara Hategului se urnea pe carari de munte, stiute doar de sateni, pentru a ajunge, la vremuri de ananghie, la Prislop. Era vremea pelerinajelor fierbinti, facute încet, la pas, cu post si rugaciune, cu nevointa si rabdare.
“Viné multa lume atunci la el, la slujba. Puhoaie! Tara Hategului viné toata pa jos! Viné si Densusul si Sarmi, tati viné da cu sara si sa aseza pa dealuri, da faceau focul pa Prislop si sa încalzeau. S-apai asteptau la spovedit si doua, tri zile, altii si mai mult asteptau. S-apai în ast timp, parintele le dadé de lucru, ca el o facut mult aici, la Prislop. Un deal întreg or mutat cu roaba, pân’ ce s-o facut clopotnita care o vedeti acu’.”
Badea Ladislau vorbeste cu voce grava si cu privirea plecata în pamânt. Pentru el, amintirea parintelui e vie înca. Si în prezenta Sfântului Ardealului, nu te poti purta oricum, pentru ca prin el a lucrat mereu Dumnezeu. formula as