Daca în prezent, rusii si americanii înregistreaza progrese asa de mari în experientele de transmitere a gândurilor prin telepatie, aceasta se datoreaza studiilor si cercetarilor care au rezistat de-a lungul timpului, în ciuda bataii de joc, ba chiar, uneori, a animozitatii fatise a oamenilor de stiinta.
Una dintre aceste experiente a avut loc în 1937 si a fost o reusita de senzatie. Exploratorul polar sir Hubert Wilkins era foarte interesat de telepatie. Tocmai fusese rugat sa formeze o noua expeditie arctica, cea de-a unsprezecea la care participa, pentru a-l gasi pe aviatorul sovietic Levanevsky, disparut în Marele Nord, pe când încerca sa faca legatura aeriana între URSS si Statele Unite, pe la Polul Nord. Unul dintre prietenii apropiati ai lui Wilkins, Harold Sherman, care facea la rândul sau cercetari în legatura cu transmiterea gândurilor, i-a propus exploratorului o experienta ce trebuia sa aiba loc pe toata durata calatoriei sale: de trei ori pe saptamâna, lunea, martea si joia, Sherman urma sa “asculte” acasa, în America, timp de o jumatate de ora, de la 18.30 pâna la 19, gândurile amicului sau aflat la Pol.
Oct62015
